Despre cum mi-am pierdut demnitatea pe Kiseleff

De data asta chiar o sa scriu ce e in titlu, promit. DAR. Inainte sa incep, trebuie sa va povestesc ceva despre 2019.

Basically, a fost de cacat, dar ornat frumos. Asta pe scurt. Pe un mic mai lung, dar nu atat de lung incat sa va plictisiti si sa-mi creasca aiurea bounce rate-ul, o sa va spun o poveste care practic inglobeaza tot ce a insemnat anul asta pentru mine.

*isi drege glasul si incepe, uitandu-se in zare ca un batran trecut prin viata - practic, un fel de Morgan Freeman cu vagin. What would THAT voice sound like, man? Makes you wonder about the small things, huh? Puts the weed down. Asa. Deci.

Era pe la finalul lunii noiembrie. Ziua mea fatidica a inceput la fel ca oricare alta - dupa o noapte mai mult sau mai putin dormita, m-am trezit cu ochii buhaiti si ma pregateam sa plec spre munca. Biroul meu e undeva pe la Aviatorilor si uneori, imi mai fac acest cadou de a merge pe jos de la Victoriei, pentru a ma bucura de niste aer poluat, claxoane inutile si tot ce are mai frumos de oferit Bucurestiul.

Ies de la metrou la cladirea Orange, trec prin intersectia vietii, salut din mers Muzeul Antipa, moment in care simt ca incepe sa ma intepe ceva pe picior. Nu te panica, Mihaela, nu este o insecta, sigur sunt scame sau firimituri, poate asta e semn ca nu ar mai trebui sa mananci biscuiti in miez de noapte in varful patului, zic si eu.

Mai merg eu ce mai merg si ce parea sa fie o albina ratacita incepe sa creasca in volum si sa se simta ca un hamster care cauta sa-si faca drum spre lumina. Bah, ce mama dracu? Grabesc pasul si ma pregatesc sa traversez din nou, in ideea ca orice ar fi, o sa iasa si o sa-si faca drum spre parc, daca ma misc indeajuns de repede.

Trec strada ca sa pot s-o iau frumos pe Kiseleff (stau de 15 ani in Bucuresti si tocmai a trebuit sa caut pe Google sa ma asigur ca am scris corect. Good job, Mihaela - e ok, it happens to the best of us. *Slow self pat on the back). Pe bulevard, masini bara la bara, toate benzile ocupate, de parca erau toti in drum spre munte pe Valea Prahovei de sarbatori.

Senzatia dispare, eu rasuflu usurata si ma intorc la gandurile mele cu clienti, social media, powerpoint-uri si propuneri de campanii. La un moment dat, aud pe cineva dintr-o masina: domnisoara, v-a cazut ceva. Intorc privirea, vad ca se refera la mine. Ma uit in spate, vad ceva nedefinit (mi-am pierdut ochelarii la un moment dat si am stabilit eu cu mine ca hei, vederea nu e chiar atat de importanta, mai bine imi pun banii deoparte). Ma intorc din drum.

Fix pe Kiseleff, la 10 dimineata, in vazul a cel putin 20 de oameni blocati in trafic aflati pe raza mea de actiune, erau CHILOTII mei. Uitati pe cracul pantalonului cu o zi in urma. Si care tot au incercat sa se elibereze din stransoarea blugilor in ultimele 10 minute.

Ce e si mai trist - nici macar nu erau chilotii aia buni, cu care poate, intr-un moment magic de self esteem, as fi putut sa ma mandresc.

Ce am facut? Cu un calm impenetrabil, i-am ridicat de pe jos, i-am bagat in buzunar si am mers mai departe. Pentru ca asta face o femeie adevarata. 

Si pentru ca finalul de 2019 m-a prins cu chilotii-n vine (literally), iata ce-mi doresc pentru 2020:

1. Sa se deschida in sfarsit metroul in Drumul Taberei. Nu stau in zona, dar am prieteni care locuiesc acolo si imi doresc asta pentru ei. Also, cred ca avem nevoie de genul asta de speranta in vietile noastre. Pe principiul "hai bah, au deschis ei pana la urma si metroul la Drumul Taberei, orice e posibil".

2. In zonele unde merg EU cu metroul, sa dau numai peste oameni care stiu ca se stationeaza pe partea dreapta a scarilor rulante, ca se acorda prioritate la iesirea din metrou, nu la intrare si ca daca te-mpingi ca boul ca sa intri intr-un metrou si-asa aglomerat, poate ai castigat 3 minute in viata, dar ai dat civilizatia inapoi cu cel putin 30 de ani.

3. De fiecare data cand cineva se trezeste sa hraneasca pasarile cu paine alba, sa apara un bun samaritean care sa-i dea trei palme peste ochi si sa-i explice ca, asa cum nici pentru om nu e sanatoasa, nici pasarilor nu le face bine sa-si umple matzul cu asa ceva.

4. Pentru fiecare sofer ghertoi care renunta la taximetrie (si nu trece pe Uber) sa se planteze un copac, in semn de recunostinta pentru Univers.

5. Sa ne urnim si sa facem o petitie prin care sa solicitam introducerea orelor de meditatie si yoga in scoli, pentru ca...well, pula mea, suntem in 2020. Nu, nici nu am de gand sa intru in zona "bai in curtea scolii, corn si lapte expirat, manuale scrise de retarzi pe cocaina, schimbari fara logica de la an la an etc etc", ca doar n-o sa-mi irosesc toate dorintele pe Ministerul Educatiei acuma.

6. Sa putem sa ascultam muzica pe Youtube si daca intram in alte aplicatii simultan + sa avem maxim 2 ad-uri per listening session. I think we've suffered enough.

7. Femeile sa primeasca o zi libera pe luna, ca sa poata sta acasa cand le vine ciclul. AM ZIS!

8. Barbatii sa primeasca o zi libera pe luna, ca sa nu fie acasa cand le vine ciclul femeilor.

9.  Toti bucurestenii sa se bucure de apa si caldura in mod egal - CA NU SUNTEM LA HUNGER GAMES AICI, DNA FIREA, ATI AUZIT?

10. Sa fim mai asumati, mai prezenti si mai responsabili, pana nu ne dam foc la toate padurile de pe planeta, zic.

Atat. Meeersiii, pup.