Mi se tot spune ca nu mai scriu la fel de funny ca pe vremuri. Ete pula, da ce sunt eu aici, responsabilul cu glume pe palier? Excuuuse me, Karen, for not using humour as a defliction from my own painful emotions anymore. I'm in a better place spiritually. So fuck off. Namaste.
Ok, so now that we got that out of the way, va anunt ca acest articol NU este amuzant. Daca vreti sa fiu funny, fuckin pay me. Nu-mi mai irosesc talentele pe gratis. Gen:
Stateam aseara de vorba cu o prietena la un humus si-o fasole batuta - pentru ca suntem niste doamne si oricum iesitul in oras e overrated - despre cum dau eu 280 de eur pe luna pe o garsoniera in care nici macar nu stau. Pentru ca RADET-ul a zis heeei, sunt -7 grade afara, hai sa oprim caldura si sa vedem ce se-ntampla. Va zic eu ce se intampla. Caloriferele mele sunt mai reci ca o femeie frigida, de cateva nopti fac turturi la nas si imi vine sa va iau toate neamurile la rand pentru ca-mi futeti ultima saptamana de concediu. Asta se-ntampla.
Zilele trecute a venit un prieten la mine in vizita si prima lui reactie a fost "Wow. Asta nu e un loc bun in care sa faci sex. Nu cred ca ai fi foarte multumita de ce-ai vedea la prima vedere cand isi da tipul pantalonii jos."
Asa ca momentan sunt cu ghiozdanul in spate, in cautare de prieteni primitori, pana cand o sa pot sa-mi iau si eu in primire locul. Mersi mult, RADET. Mersi mult.
Cu ocazia asta am realizat un lucru - dude, e al dracu de greu sa gasesti un apartament care sa fie ok si care sa-ti placa in orasul asta. De cand sunt in Bucuresti, m-am mutat, in medie, cam o data pe an si inca ma intreb daca o sa gasesc vreun loc in care sa ma simt si eu cu adevarat bine. Iar dupa discutia cu fata asta, mi-am dat seama ca si cu barbatii treaba sta cam la fel. Sa va explic:
1. Apartamente disponibile sunt cacalau, dar toate sunt busite intr-un fel sau altul, fara exceptie.
2. Dupa ce le excluzi pe cele urate cu spume sau aflate in cartiere unde manelele si samanta sparta-n fata blocului sunt la ordinea zilei, pool-ul se micsoreaza considerabil.
3. Daca esti constiincios, verifici cu religiozitate si platformele online cu anunturi - acolo o sa vezi ca sunt unele apartamente care sunt mereu disponibile, indiferent daca verifici la 3 luni, 6 luni sau la 1 an. Realizezi ca e ceva in neregula cu ele, asa ca le excluzi din start.
4. Celor ramase trebuie sa le dai tarcoale cu mare atentie ca sa te asiguri ca ai facut alegerea potrivita.
In primul rand, trebuie sa investighezi vecinii si sa vezi ce fel de oameni sunt, ca nah, poate apartamentul e intr-o zona buna si-ti face cu ochiul, dar daca in vecinatate are numai dubiosi langa care n-ai vrea sa te prinda noaptea, ar trebui sa-ncepi sa-ti pui niste intrebari.
Apoi, ar fi bine sa analizezi planul de constructie si rezistenta, eventual sa vorbesti si cu arhitectul, ca sa afli daca exista defecte din fabricatie - nu vrei sa stai intr-un loc care la primul cutremur se naruie ca o cutie de chibrituri.
In acelasi timp, ar fi ideal sa stai de vorba si cu fostii chiriasi si sa vezi de ce si-au ei luat talpasita de acolo - s-ar putea sa afli niste lucruri care sa-ti scurteze considerabil timpul pierdut.
Nu in ultimul rand, ar fi minunat daca ai putea sa stai acolo o perioada de proba, fara obligatii. Dar nah, intotdeauna exista riscuri si aici - pana stai tu sa te hotarasti, vine altul, pune banii jos, ia apartamentul si tu ramai ca boul pe strada. So you just end up picking one and hope for the best.
Asta m-a facut sa ma gandesc foarte mult la periplul meu imobiliar si am realizat, intr-un moment epifanic, nu numai ca asemanarea dintre procesele de selectie este izbitoare, dar si ca relatiile pe care le-am avut seamana cu apartamentele in care am stat cat am iesit cu tipii respectivi.
O sa va dau cateva exemple, 1. pentru ca vin dupa o sedinta dubla de terapie si mi-e foarte somn, 2. in anumite locuri am stat prea putin ca sa intre la numaratoare, 3. articolul asta deja devine mai lung decat mi-am propus si iar ajung sa scriu doar pentru prietenii apropiati care ma citesc din politete.
1. Primul apartament in care am stat a fost undeva la Tineretului. Era urat, vechi si plin de gandaci, insa era central si ieftin, asa ca aveam senzatia ca fac o afacere buna. La vremea respectiva, nu credeam ca pot sa gasesc ceva mai bun. Si nici nu prea stiam cum sta treaba cu apartamentele inchiriate in Bucuresti. Acum ca ma uit in urma, imi dau seama ca am stat acolo mult mai mult decat ar fi trebuit.
2. Al doilea loc a fost prin Titan. Numai ca acolo stiam clar ca nu vreau sa fac prea multi purici, asa ca mi-am pastrat si locul meu, separat. Am facut slalom intre cele doua apartamente o buna vreme, pana mi-am dat seama ca e prea obositor si ca niciunul dintre ele nu merita de fapt efortul.
3. Al treilea apartament a fost tot la Tineretului, insa in alta parte. Man, I really loved that apartment. L-am refacut de la zero, am pus culorile mele preferate pe pereti, am ales draperii dupa sufletul meu si l-am facut pestrit, asa, ca mine. For a long time, it felt like home. And I was sure that I would grow old there. Dar dupa cativa ani, proprietarul s-a decis ca nu ma mai vrea drept chirias acolo, asa ca a trebuit sa plec.
4. Prin 2013, m-am mutat pentru prima oara singura si a fost oribil. Stateam intr-o garsoniera in Berceni care era incadrata de spitalul de psihiatrie Obregia, un cimitir si un club de manele. Si cred ca asta spune cam tot despre relatiile pe care le-am avut in anul ala.
5. Am gasit apoi locul pe care nu speram ca o sa-l gasesc vreodata - o garsoniera spatioasa la Grigorescu, unde totul mirosea a curat si in sfarsit ma simteam ca acasa. A fost locul unde am invatat ce e linistea, unde meditam si unde am descoperit ce inseamna iubirea de sine si independenta, in pasi mici. Dar stiti cum sunt femeile, tot timpul vor mai mult, asa ca mi-am dat garsoniera pe un apartament cu doua camere, in speranta de mai bine.
6. Apartamentul asta parea foarte dragut la prima vedere - si chiar era - numai ca-i lipseau niste functionalitati esentiale. In primul rand, nu avea pat. Aveam 2 camere si 3 canapele, toate mult prea mici si inconfortabile, pe care-ti rupeai spatele si te chirceai de numa-numa. In plus, nu avea nici aer conditionat. Vara curgeau apele pe tine, aerul era irespirabil si oricat am incercat eu sa pun draperii, cearsafuri si alte cele-n geam, n-a fost chip sa rezist. Needles to say, nu am facut foarte mult sex cat am stat in casa aia.
7. Ultimul loc in care am stat a fost la Armeneasca, si doamne, cat de diferit a fost de ce vazusem pana acum. Ascuns pe o straduta, era genul ala de loc boem, cu balcon care dadea catre o curte interioara, unde te pierdeai in povesti si cantece de greieri pe timp de vara. Camerele erau inalte si cu parchet scartaitor - pe scurt, locul pe care as fi putut sa-l admir de la distanta sau unde sa merg in vizita, dar niciodata sa ma mut. Am stat si acolo ceva vreme, doar ca sa descopar ca si boemul asta are un cost: blocul era vechi si avea o structura instabila - doamne fereste de-un cutremur! - trebuia sa platesti foarte mult ca sa te bucuri de caldura, usa aia nenorocita de la intrare parea ca nu vrea sa se deschida niciodata, iar la parter mai erau si homelessi alcoolici care-ti cereau bani cand ti-era lumea mai draga.
Asa ca momentan astept sa dea RADET-ul drumul la caldura ca sa pot sa fac predictiile pe relatii si pe 2020.
La voi acasa cum e?
Acum e bine și cald , e greu să găsești cv bun...offf , mi s-a părut și ăsta amuzant , așa că mai citesc și mâine ...că doar stăm acasă.:))
ReplyDelete